Meritam o viata
De fiecare data cand prind o dimineata libera si ma aflu in Bucuresti merg la mormantul sorei mele. Nu o fac deloc din obligatie, ca nu as avea cum. Sunt un om sincer, cu pacate si defecte. Am invatat de-a lungul timpului sa apreciezi oamenii pentru ceea ce sunt si sa le cinstesc existenta. Ce inseamna a cinsti existenta cuiva? Pentru mine inseamna sa imi inchid ochii sau sa privesc spre cer, sa ma gandesc la sora mea si la toate momentele bune si rele prin care am trecut impreuna, sa imi aduc aminte cu placere de fiecare zambet al ei si de optimismul pe care i l-am implementat in toata perioada grea. Ultima perioada. Cea decisiva din punct de vedere al vietii. Asa am ajuns sa imi explic ce inseamna din punct de vedere energetic un mormant, mai ales ca un astfel de loc contine prea putina energie, daca nu chiar deloc. Inseamna exact cinstirea pe care cei apropiati o poarta pentru persoana ce nu mai are forma fizica.
Ieri, aducand apa pentru florile de pe mormantul Lilianei, am trecut pe langa un alt mormant care avea inscriptionat urmatorul mesaj:
Din truda de o viata nu a mai ramas
Decat aceasta cruce si-o poza fara glas
Si-mi pun intrebarea: de ce ne tot razboim si tot incercam sa urcam in “clasamente” tot timpul vietii noastre? Ca toti avem acelasi sfarsit pana la urma. Plecam de la zero ca la final sa fim anulati. Fiecare dintre noi este dator, DATOR, inca o data o zic …. D A T O R cu o moarte. Fiecare. Nu scapa niciunul. Si atunci, ce valoarea mai are minciuna, tradarea, inselatoria, fatarnicia, etc din moment ce acestea apar de cele mai multe ori in perioade confuze? Persoanele care se fac “vinovate” de “asemenea acte” au zeci de motive prin care pot explica “fapta”. Lucrurile rele nu au valoare !!! Singurele lucruri care au valori palpabile si concrete sunt bucuriile, zambetele, glumele, imbratisarile, iubirea, etc. Astea sunt singurele care conteaza. Iar in momentul in care impartasesti aceste lucruri cu familia ta sau cu persoane atat de apropiate incat le poti considera familie, esti o persoana implinita.
Te poti satura de scuzele unei persoane care greseste, de minciunile ei, de rautatile ei, dar zi-mi si mie cititorule, de cate ori in viata te-ai saturat sa primesti chestii bune?
Si-atunci, nu e normal ca pe piatra funerara a sorei mele sa fie scris?
Nu-mi plange suferinta, acum vremea e buna,
Am plans eu destul cat timp a fost furtuna,
Nu te gandi la ce a reusit sa ma rapuna,
Adu-ti aminte doar cat am zambit impreuna.
August 9th, 2008 at 2:04
“Si-atunci, nu e normal ca pe piatra funerara a sorei mele sa fie scris?
Nu-mi plange suferinta, acum vremea e buna,
Am plans eu destul cat timp a fost furtuna,
Nu te gandi la ce a reusit sa ma rapuna,
Adu-ti aminte doar cat am zambit impreuna. ”
———————————————
Un raspuns (al meu) : … si daca n-ar fi acest vers gravat pe piatra, in capul tau ar trebuie sa fie (si este). Eu personal, ma bucur pentru tine – vezi partea pozitiva a lucrurilor !
Fiind ascultator/purtator cu/de ureche, in cap imi vine o chestie de la Bitza :
“NU UITA , NU REGRETA”
PS : In continuare iubeste pe cine simti aproape sufleteste !
August 11th, 2008 at 1:15
eu personal …din fericire nu am pierdut o persoana asa apropiata si sunt recunoscator pentru asta … pot sa spun q mana p inima k e unu din cele mai impresionante speechuri despre viata pe care le-am auzit.Sper k o sa ai bucurii mari in viata d acum in colo sa compenseze macar putin pentru pierderea ta.nu mai am cuvinte felicitarile mele
August 15th, 2008 at 2:26
mi s-a parut foarte interesant postul asta..e normal sa fi tripta cu chetsi care ti s-a intamplat nu de demult..si chiar apreciez asta..si apreciez la fel, poate chiar mult mai mult faptul ca, cel putin dupa parerea mea, scrii cu sufletul.
m-a emotionat pana la lacrimi. 
si nu cred ca e din cauza faptului ca sunt fata..R.I.P. Liliana, pace tie!
August 16th, 2008 at 2:43
In primul rand felicitari pt blog… printre singurele pe care le citesc… cat despre acest post…impresionant… singurul lucru pe care ti l pot spune este: zambeste caci in acel moment si sora ta va zambi.
August 18th, 2008 at 1:19
Cand pasesc intr-un cimitir,ma simt in cel mai trist loc de pe pamant…am avut de curand “onoarea” atunci cand am fost sa ii aprind o lumanare si un gand de odihna in pace bunici mele,cu ocazia sfantei Maria careia ii purta numele…si daca e cel mai trist loc de pe pamant,de ce tragem cu toti acolo?oare asta suntem de fapt?tristi soldati ce purtam razboaie degeaba…pentru a ne odihni apoi ingropati si plansi de cei ce vor urma acelasi curs…
http://balaceank.wordpress.com/
August 18th, 2008 at 17:56
мне нравися!
Septembrie 9th, 2008 at 23:16
Damn … nu credeam ca o sa se sfarseasca asa. Am fost la un concert ‘Merita o viata’ in Suburbia mi se pare, toata lumea striga ‘Liliana – Curaj!’ . Eram destul de sigur ca o sa treaca peste, cum banuiesc ca toti oamenii sperau / credeau. Odihneasca-se in pace! Daca sora mea ar fi patit asta, eu nu m-as fi ridicat de la pamant. De aceea te felicit. Stay strong man!
>-
Noiembrie 9th, 2008 at 18:23
salut,
ascult “Jurnalul unui muritor..” ..si aud o voce buna, versuri frumoase si un suflet in spate, nu ma mira si o colaborare cu bitza. faci parte din acei oameni carora nu le e teama sa puna sufletul pe hartie..dar daca n–as stii as spune ca e usor, nu e, dar cu fiecare rand parca esti mai aproape de tine..
iti doresc numai de bine pe plan muzical, sa te “aud” acolo unde vrei, asa cum vrei..
legat de morminte, cel a tatalui meu inca-mi vorbeste si pot sa zic ca o sa-i vorbesc in continuare chiar si pentru simplul motiv ca doar acolo, in “linistea” crucilor imi dau seama de ceea ce e cu adevarat important si stiu ca nu o sa-mi fac “casa” pe pamant…scuze pentru postul lung, numai de bine ….
Noiembrie 11th, 2008 at 22:55
imi pare rau pt sora ta… pot s spun k ji eu d cv vreme sunt intr-o continua pierdere sa zic aja… ji faza e k multzi zic: “eu nu aj putea trece peste asta… dak mama mea ar patzi aja cv.. aj muri…” aja zic pana ji eu despre ce mi’a mai ramas, dar vorba aia… s nu’i dea Dzeu omului kt poate duce… ji cu El inainte mergem >:D< Trebuie s apreciem ceea c avem la momentul in kre’l avem!!! k d obicei ordinea e km invers. Suna a cliseu… dar deji jtiam treaba asta… mereu am dat’o'n bara, DAR cum mereu trebuie s fie un DAR ne consolam cu “aja a fost sa fie” =)) c propozitzie penala! aja a fost s fie… in fine :-J aberai destul, m duc s m culc
Ianuarie 4th, 2009 at 17:04
imi pare rau ptr tine. condoleante… mami a murit acum doi ani… pe vremea aia eram doar un copil.aveam aproape 16 ani.. inteleg prin ce treci …o sa fie bine >:D<
Ianuarie 4th, 2009 at 17:06
uneori ma intreb daca ea ma vede,daca ii e bine sau nu… mi-e greu…dar cu ochii in sus si lacrimile-n suflet !
Februarie 24th, 2009 at 16:06
Trist…din pacate…insa extrem de impresionant tot ce ai avut puterea sa faci pentru ea…..
Don’t ever stop fighting…u already are a survivor…
Martie 16th, 2009 at 1:00
Ma plimbam pe blogul tau si am dat peste postul asta. Ai multa dreptate in ceea ce zici, doar k ar trebui ca fiecare om de pe glob sa citeasca postul asta. Asa s-ar rezolva multe. Mai multe decat credem. N-am apucat sa iti zic, dar campania a fost cel putin admirabila. Eu stiam de ce imi plac concertele hip-hop (pe langa k imi place muzica), pentru ca publicul e cu adevarat viu, traieste. Dar la concertele alea… era o solidaritate care se simtea in orice directie te uitai. Keep ur head up.