Prinsi in lumea asta ce devine pe zi ce trece tot mai aproape de modul virtual nici nu ne dam seama cand rutina noastra pierde pe drum diverse obiecte. Deja cardul de memorie este prea prezent iar posibilitatile de conectare cresc invers proportional cu nevoile unui om simplu. Dar cum sa te simti ‘simplu’ cand ai in buzunar tehnologie ce-ti da senzatia ca lucrezi pentru NASA. Ma gandesc … daca noi, poporul, avem pusa la dispozitie toate aceste ‘minunatii’, nici nu vreau sa imi inchipui la ce nivel de dezvoltare au ajuns echipamentele despre a caror existenta nu avem nici cea mai mica idee.

Pixul, ca sa nu mai vorbim de creion, a devenit o raritate. Nu un lux, ci doar o raritate. Ce nevoie sa mai ai de pix cand iti poti descarca gandurile direct pe un stick sau daca este cu adevarat nevoie sa notezi ceva important ce nu trebuie uitat poti scoate din buzunar telefonul (sau unul dintre telefoane) si fie te inregistrezi cum facea Mulder in Dosarele X, fie iti tastezi o notita pentru mai tarziu. Sau poate un reminder e mai eficient?

Pozele nu mai asteapta ochii cautatori prin albume foto, ci pe carduri. Trebuie sa recunosc ca acum cateva luni, intors acasa dintr-un concert cu Bitza, am realizat ca pot introduce cardul de la aparatul foto in WII … eram ‘pe bune?’ … Nu mai sunt demult pustiul care se imbata cu detalii tehnice si sunt recunoscut ca nu ma pricep deloc la telefoane si masini, insa treaba cu WII-ul m-a facut sa ma simt bine. Am savurat pozele si filmarile cu un pahar de bere rece si picioarele pe masa. Cine are WII si a incercat treaba asta stie la ce ma refer . Comod zic, insa dupa acel moment amintirile respective au ajuns tot pe un disc rece. Atunci mi-am pus intreabarea:

Este hartia cea mai importanta inventie din toate timpurile?