De vreo saptamana incerc si Twitter. Nu vad rostul ca niste utilizatori inregistrati sa faca schimb intre ei de status-uri (ca de fapt cam asa “suna” Twitter-ul: sunt la dus, fac baie, etc) insa este o retea sociala cu un impact important si mi se pare normal sa imi anunt articolele de pe blog acolo. Nu sunt foarte entuziasmat insa daca asta este instrumentul pe care trebuie sa il folosesc ca oamenii interesati sa primeasca de stire la fiecare update legat de activitatea mea, so be it.

Totusi nu-mi dispare sentimentul ca cel care monitorizeaza Twitter-ul (clar exista cineva care face asta) stie in timp real prin ce trece fiecare utilizator cu activitate cel putin moderata. Nici macar nu mai e nevoie de supraveghere, telefoane interceptate, etc. Si stau sa ma gandesc mai bine … mai avem si Google Maps, precum si servicii ce-ti pot oferi pe un display coordonatele tale transmise de un satelit, si incepe sa imi fie cu adevarat frica cand realizez ca singura bucatica lipsa din tot puzzle-ul asta este … chip-ul de sub piele. Iar chip-ul este in discutii pentru a fi introdus in cativa ani. Va inlocui buletinul, pasaportul si analize medicale.

Este Twitter un pas (voit facut) catre monitorizare?