Da, cuvantul de ordine a devenit de ceva timp “criza”. Fie ca mai auzi un banc nou, fie ca e vreo stire fluturata inocent pe la urechi, fie ca are ca atasament un deget aratator agitat, “criza” este peste tot. In masina prietenii povestesc intamplari reale, la radio Craioveanu se intreaba daca nu e cumva vreo schema de-a occidentalilor de a ne stoarce pe noi, est-europenii, de ultimii banuti, pe net gasesti informatii care mai de care mai detaliate care te coplesesc intr-un final, la televizor ti se da sa gusti o tocanita cu kiwi si banane, totul provocand intr-un final un sentiment, cat de mic, de panica. Inca incerc sa ma dumiresc daca se intampla cu adevarat sau e doar teatru.

Stiu ca pe un blog poate oricine, scrie orice. Mai ales cand e vorba de un blog inregistrat pe un domeniu gratuit precum blogspot. In fine, oricine care se poate exprima fluent si poate scrie corect. Aici as vrea sa construiesc granita pentru ca nu vreau sa migrez in Tinutul Conspiratiilor. Stiu ca pentru mine este mai sanatos sa raman cu picioarele acolo unde se intampla tot ce inseamna palpabil: pe Pamant.
Citesc si ma prinde povestea. Nu pot nega ca oricat de inflorita ar fi povestea, aceasta contine un adevar incontestabil. Ziarul Compact a cazut. Inca o lovitura dar parca de data asta s-a auzit mai tare? O fi doar asta sau de fapt a cazut mai aproape?

O tipa povesteste din interior, cu lux de amanunte. Acelasi tipar il aplica si cand nareaza despre reactiile colegilor. Peste tot predomina confuzia si mirarea. La final se impart imbarbatari si urari de bine. Se pare c-o sa fie rau de tot in viitor, oricare ar fi el.

Ce face un om in situatia asta? Cand lucrul in care a investit cea mai mare parte din energia si timpul sau dispare subit. Sau cand realizeaza ca-i va fi greu sa nu-si satisfaca un reflex. Ok, si partea care doare cel mai tare de fapt, si din care apare de fapt panica … financiar, ce-o sa facem? “Cum ne descurcam cu banutii? O sa imi gasesc repede ceva cat de cat ok de lucru?” … Cad bombe sau mi se pare?