Aseara am aflat ca o amica de-a mea, Andreea (Askos), nu mai se afla printre noi. Inca imi este greu sa cred. Imi aduc aminte cand ea incerca sa ma incurajeze pe mine spunandu-mi ca “sigur problema cu sora ta se va rezolva”. Parca se intampla ieri. Ieri … azi … maine. Cam asta e tot ceea ce defineste “locul nostru de joaca”. Fiecare dintre noi avem un fisier in cap UNIC ce oglindeste viziunea noastra despre viata. Este de dorit sa incercam sa imbunatatim calitatea acestuia cat se poate de mult, pentru ca intr-una din zilele astea s-ar putea ca cineva acolo sus sa isi schimbe planurile pe care le are cu noi.
Scriu toate astea cu cateva ore inainte de plecarea spre Brasov. Este dimineata, a inceput o noua zi. Acelasi cer, acelasi peisaj, chiar si soarele a aparut, dar tot trist, parc-ar fi fost convocat cu forta. Sunt sigur ca nici lui nu-i arde sa lumineze.

Da, chiar sunt norocos sa pot privi in fiecare dimineata acest peisaj.

Dumnezeu sa te aiba in grija, Andreea!