Mi s-a intamplat zilele trecute ca YouTube-ul sa nu mai imi gaseasca nici manelistul si nici busteanul. Vroiam sa rad grav, dar ia-l de unde nu-i. In plus, pe toate blogurile unde fusese preluat “watch this ‘bebeee’!“, la articolul respectiv eram anuntat cum ca actorul principal ceruse YouTube-ului stergerea inregistrarii. Mda, “copyright claims” se pare … . Nu este primul exemplu de acest fel. Artisti si trupe isi limiteaza continutul pe YouTube la doar cateva tari. Ajungem astfel in situatia in care noi, aici in Romania, suntem intampinati cu “the video is not available in your country“. Si nu amintim numai despre variantele oficiale de clip. Uneori ne este restrictionat accesul la piese ce nu au statutul de ‘single’.
Vorbim despre YouTube pentru ca este cel mai bun, cel mai important si cel mai cunoscut serviciu online multimedia. Exista destule servicii pentru contentul media al acestei generatii, fiecare cu plusurile si minusurile sale, insa pana la urma se tine cont de grad.
Mp3-ul a dus muzica la un nivel de portabilitate nemaiintalnit pana acum. Toti avem cardurile de memorie incarcate cu ceva muzica, daca nu destula pentru o saptamana. IPod-uri, telefoane, PSP-uri, etc, toate sunt pregatite, majoritatea sunt ghiftuite. Omu’ asculta si el o piesa in tramvai, in autobuz, in metrou, in masina, pe bicicleta, la cumparaturi, etc. O da mai departe, vorbeste despre ea, o pune pe repeat sau o sterge. Pe scurt, o consuma. Nu-l poti controla nicicum. Libera circulatie pare ca este noua forma de promovare.
Mai avem si tipul utilizatorului care consuma media acasa. Exista deja insa si pe viitor vor rasari in magazine din ce in ce mai multe aparate echipate cu wireless, browser si pregatite pentru streaming. Vom avea propriul TiVo personalizat sub forma unui simplu cont pe YouTube. Atunci se va trece la pasul urmator: remuneratia sau colecta. Si e simplu: platesti, ai parte, nu platesti, n-ai. Cel mai nou album al artistului preferat, cel mai nou blockbuster de la Hollywood (sau pentru unii Bollywood, de ce nu?), serialul preferat, etc, toate vor fi disponibile doar daca portofelul detine si un card pe plus. Sub forma unui abonament cu multe optiuni, se poate pleca de la contul clasic, gratuit, pana la varianta “ultra-mega-extra premium” ce-ti poate oferi chiar content HD prin streaming, si pe deasupra si live (sunt curios in ce an va fi transmisa o finala de Champions League in format HD, DOAR prin streaming, prin modelul pay per view). Daca ne gandim ca, in plus, banii nu prea mai au niciun motiv sa nu se duca teava catre cel ce detine drepturile, atunci acesta chiar pare sa fie un model bun pentru a face business. Si totusi, pare acesta un scenariu plauzibil daca vorbim despre viitorul apropiat al continutului multimedia?
Si uite ca in anii 2000 masinile inca trebuie sa-si atinga rotile de carosabil pentru a se deplasa. Revolutia se petrece in alta parte.
Related Posts
4 comentarii for Revolutia se petrece in alta parte
w | 13 Mai 2009 at 12:55
emiy | 14 Mai 2009 at 17:25
Este destul de buna ideea cu steaming … asa s-ar putea realiza topuri pe bune … in functie de numarul de ascultari si numarul de ascultatori …
Punerea in practica insa e destul de dificila ..si asta ar insemna anihilarea mediilor de stocare .. ceea ce e momentan e imposibil ..pentru ca nu cred ca omul va renunta atat de repede la pozele din album pentru a le pune pe un server unde securitatea si siguranta va lasa oricand de dorit,cel putin in “www”
Din momentul in care pe magnetofon a aparut butonul rec fisierele media nu mai au nici un sistem de siguranta impotriva copierii … eu cel putin nu cred ca vor mai avea vreodata … e ca o reactie ireversibila.
Si chiar daca s-ar implementa aceasta centralizare pe un TiVo … sunt reticent in ceea ce priveste “banii care se vor duce teava catre cel ce detine drepturile”
Plus ca dupa o centralizare va aparea si cenzura , toata chestia va avea si o conducerecare va dobandi niste interese etc … s.a.
Iar daca revolutia se desfasoara acolo ..tot acolo se va si industializa toata traba. si sunt de parere ca arta nu se va pupa nici o data cu industria.
Pana la urma nu se va schimba nimic pana nu se schimba omul, si cum nu poti sa schimbi un om… ramane doar sa te schimbi tu .
Author comment by junky | 14 Mai 2009 at 20:10
Nici nu cred ca se mai incearca in vreun fel construirea vreunui sistem de siguranta impotriva multiplicarii / pirateriei sau, dupa parerea mea, cei ce incearca asta nu fac altceva decat sa isi piarda clar timpul. Insa acum, mai mult ca niciodata cel ce da nastere artei (fie ca e vorba de muzica, pictura, sculptura, etc) poate fi recompensat mult mai direct pentru simplul fapt ca rolul intermediarilor devine din ce in ce mai neinsemnat pe zi ce trece (ex: daca vorbim despre muzica tre sa tinem cont ca au disparut aproape in totalitate serviciile de distributie). Nu un sistem tip TiVo regleaza platile, ci mediul online in sine.
Clar centralizarea a mai tot ce inseamna multimedia nu va face decat sa mute aceleasi personaje cu ale lor interese pe un alt teren de joaca. Insa la rata de dezvoltare pe care online-ul o cunoaste in zilele noastre, imi este greu sa cred ca se va mai putea face vreodata aceasta centralizare ce poate duce la cenzura. “E ca o reactie ireversibila”.
Arta nu are nicio legatura cu industria, adevarat, insa din cand in cand se mai prind prin parc si se giugiulesc, chiar si numai pentru un refresh al incompatibilitatii.
Unul dintre cele mai interesante comentarii de la nasterea acestui jurnal. Tare!
iElmo | 16 Mai 2009 at 1:45
nu cred ca se va ajunge la “pay per view” pentru ca, parerea mea, ar fi mai putin profitabila. In cazul serialelor tv, sa zice, omul nu ar sti la care sa se uite pentru ca trebuie sa plateasca pentru fiecare cateva episoade si abea dupa aceea va putea alege la care se uita, petru ca ma indoiesc ca isi va permite sa se uite la mai mult de 2. Cred ca televiziunile si organizatorii de evenimente, gen uefa sau fifa vor putea folosi chestia asta pentru a “santaja” sponsorii.
om trai si om vedea!
foarte bun postul.