2009. Un an in care mi-as fi dorit sa fac mai multe. Dar un an care mi-a placut. Este anul in care la noi, la romani, s-a simtit destul de mult criza economica, multe sectoare ale industriei fiind afectate. Eu consider ca este un an in care romanii au invatat ca se poate trai si un pic altfel, mai atent.

Vorbind de partea asta sociala, este un an in care, din pacate, au luat amploare drogurile legale. Acele porcarii pe care le pui in nu-stiu-ce recipient ca sa iti miroasa in camera. Personal consider ca sunt foarte foarte periculoase si mi se pare trist cand vad sau aud despre tineri ce se aduna la un loc si folosesc astfel de substante incercand probabil sa iasa astfel din monotonia vietii pe care o traiesc. Este un an in care Spice shop-urile s-au inmultit iar asta este trist.

Este anul in care a murit Michael Jackson, anul in care s-a stins un simbol al muzicii, un mare artist si un adevarat talent. Peste toate emisiunile pe care le prezinta astia la televizor, ar trebui sa ramana clar pentru toata lumea ca daca n-ar fi fost Michael Jackson muzica nu ar fi fost ceea ce este azi.

In ceea ce ma priveste, anul 2009, din punct de vedere al activitatii profesionale a fost un an foarte bun desi singura aparitie discografica s-a inregistrat pe “Apartamentul 71”, mixtape-ul baietilor de la Agresiv, cu “Studentu”. Anul in care am mers prin tara foarte mult cu Bitza si cu Faibo la concertele primului. Am intalnit foarte multi oameni si mi-a facut placere sa vad ca lumea raspunde la muzica mea pentru ca am avut ocazia ca la fiecare concert sa cant doua piese noi, “Toata lumea” si “Maine plec”. Totodata, am aparut cu baietii si la premiile de la Craiova. Pentru cei care au urmarit pe Twitter aventura de la Premii, promit ca data viitoare va fi si mai detaliata treaba.

Am lucrat la album tot anul asta. Iar ai lucrat la album? Da, iar am lucrat la album. Dar pentru ca am fost prins in mai multe proiecte in acelasi timp, am simtit un progres real abia in a doua jumatate a acestui an. Spre final m-am eliberat mai mult iar acum albumul este pe teava. (mai mult…)

BUG Mafia, Sala Polivalentă, în deschidere Grasu XXL. Primii 4.000 oameni vor primi un CD cu Viata Noastra vol. 2, editia GSP.

Este sfârşit de an şi mă gândesc că în 2009 au fost destule treburi ce m-au enervat grav. Dacă aş încerca să fac o listă probabil la un moment dat m-aş da bătut dar nu pot să nu mă gândesc că mai ales acum, la sfârşit de an, ma enervează rău că …
- deşi suntem conştienţi că vin Sărbătorile, încă mai urcăm planurile prin pomi … sincer, nu suntem CHIAR atât de ocupaţi
- toate magazinele afişează “oferte”
- mai toţi taximetriştii ştiu exact ce nu a mers în anul ce tocmai se finalizează (mai nou au găsit şi soluţii pentru criză)
- prea multe lucruri devin dintr-o dată o necesitate
- prea puţine din acestea nu necesită efort financiar
- a devenit din ce în ce mai frig, chiar … ce-i frate cu frigul ăsta?
- e mai mult noapte decât zi
- nu mai găsesc petarde, deşi consider că-i o măsură bună interzicerea lor că prea erau mulţi retarzi ce le foloseau
- vor veni iar colindători trişti; ăştia-s din ce în ce mai trişti, mai murdari (la propriu), mai sictiriţi … şi mai cer şi bani cu tupeu
- până şi cei mai “fuck you, România” o ard de Sărbatori foarte româneşte
- trebuie să-l ascult iar pe Hruşcă; marfă însă că mai apare din când în când câte un banc cu el
- Sala Palatului găzduieşte numai şi numai concerte “extraordinare”
- românii îşi ghiftuiesc cărucioarele de carfur cu de toate, de la carne de bufniţă până la plante artificiale
- se întrerup campionatele de fotbal în Europa (d-asta îmi place campionatul englez)
… mai era ceva parcă

Prin toamnă eram la Okapi la studio când Mitză (Agresiv) începe să-mi povestească despre Apartamentul 71. C-o să fie un mixtape care face, drege, etc. Povestim noi ce povestim, iar la un moment dat realizez că totul se leagă foarte bine cu o piesă pe care începusem s-o scriu de ceva timp dar încă nu depăşise stadiul de variantă neterminată. Simplu şi la obiect, amândoi cădem de acord că lângă Apartamentul 71 trebuie neapărat să stea şi un student. Filme din facultate, clar, dar … de ce să nu le fructificăm?

În prima fază nu ne-am potrivit la instrumental, dar ştiam că va veni de la sine iar strofa se va scrie singură. Nu m-am mirat când peste două zile Mitză îmi zicea deja ca are beat-ul potrivit. Totul e mers şnur, dintr-o bucată, de parcă vocile ar fi fost acolo de când lumea. De fapt … şi “tequilla gratis pentru fete” a venit tot din nimic, dar un nimic consistent, se pare. (Cât apare nimicul ăsta în ultima perioada … ) Apropo de tequilla gratis, avem înregistrarea video ce surprinde tot momentul şi, la îndemnurile lui Pyuric, o vom posta în curând. Mă gândesc c-ar trebui să punem un disclaimer ceva că noi râdem cu lacrimi de fiecare dată când o vizionăm.

Dacă v-am stârnit destul curiozitatea, vă invit să ascultaţi Studentu precum şi restul mixtape-ului Apartamentul 71 pe blogul baieţilor sau să-l descărcaţi de pe agresivmusic.com.

Pe mâine. Da, scriu şi mâine.

Cand ziceam c-o sa postez in fiecare zi cate un articol, ceva n-a functionat. Credeam ca am programat bine articolele scrise in ultima perioada, dar … nu. N-am facut-o, greseala mea. Ceva nu functioneaza ok pe aici … update-ul site-ului se cere din ce in ce mai insistent se pare.

Revenim dupa o scurta verificare.

Dupa un articol despre “nimic”, astazi scriu in sfarsit despre “ceva”. Ceva ce are legatura cu “nimic”-ul de ieri si “altceva”-ul de maine. Da, si maine o sa scriu. Stiu, n-am mai legat de mult timp trei articole in trei zile.

“Ceva”-ul de azi a aparut dupa ce am citit o treaba foarte interesanta (ar fi indicat s-o cititi si voi ca sa aiba sens articolul asta). Am descoperit ca indiferent de mediul de propagare, o poveste ramane o poveste, si tine numai si numai de tine daca tragi sau nu vreo invatatura din asta.

Nu mi se intampla sa intalnesc in fiecare zi oameni care au o problema de personalitate. Dar atunci cand intalnesc, incep sa ma gandesc ca … e normal sa iti pui intrebari despre ceea ce esti tu ca om, ca persoana. E normal sa iti faci tactica pentru meciurile vietii si sa incerci sa-ti conturezi cat mai bine locul. Ca tot e pe val piesa, pe scurt sa incerci sa-ti gasesti locul potrivit, acolo in adancul tau. Pana la urma asta e toata combinatia. Sa te simti bine in pielea ta. Si e firesc, daca te respecti, sa incerci sa reprezinti cat poti de bine ceea ce simti, ceea ce esti de fapt. Atat cat esti, atat cat simti. (mai mult…)

Astia care sunt specialisti in scrieri d-astea electronice spun ca titlul unui articol publicat pe blog trebuie sa fie cat mai interesant pentru ca articolul cu pricina sa fie citit / comentat cat mai mult. Pai si ce ma fac cand n-am nicio idee? Nici de titlu, nici de articol (desi acum ca m-am apucat de scris incep sa-mi vina idei) … de fapt problema mea este exact acest “trebuie asa, ca asa e bine, asa se face”. Zice cine? Serios acum, lasa-ma.

Altii dintre voi poate se intreaba de ce m-am apucat de scris daca nu am nicio idee? Pentru ca eu asta fac. Scriu. Scriu chiar si cand nu am idei. Scriu pentru ca imi place la maxim, pentru ca vreau sa ma bucur de aceasta libertate de exprimare care acum cateva sute de ani era de neinchipuit, pentru ca sunt citit, pentru ca sunt certat ca nu scriu mai des (si recunosc c-a fost o surpriza placuta sa fiu certat de atat de multe persoane in ultima vreme … nu stiam ca sunt atat de citit), pentru ca am multe de spus, pentru ca nu pot sa stau cu privirea jos si reactionez cand ceva ma deranjeaza. Si uite cum din nimic m-am apucat de scris.

Recapitulam … avem pana acum un titlu neinteresant si un text ce nu bate nicaieri (deocamdata). Si totusi ai ajuns pana aici cu cititul. De ce? Poate pentru ca cei ca noi apreciaza si neconventionalul, nu numai “regulile”; si se stie cati oameni care “cunosc ei mai bine” exista in lumea asta cand de fapt, dupa parerea mea, e mai sanatos sa-ti vezi de neuronii tai. Nu-i suport pe “cunoscatori”… N-o sa stau sa pozez in artistul perfect care spune mereu ceea ce trebuie, care mereu pozeaza perfect, care se imbraca dupa cele mai noi linkuri de pe net. Cacat, n-am nevoie sa-mi construiesc demoni pentru batranete. Ca oricare dintre noi, am nevoie de greseli. Da, omul trebuie sa greseasca pentru a invata singur ce-i mai bine pentru el. Asa ca atunci cand vine vorba de mine, citeste-ma chiar daca scriu “nimic” sau nu ma citi deloc. Asculta-ma si da-mi piesele mai departe in lista sau ignora-ma. Realizezi ca daca ne-ar placea tuturor aceleasi chestii, eu n-as mai prinde niciodata niciun bilet la teatru, film, concert? Pai ce, ai innebunit?

Ca veni vorba despre muzica, o sa apara si albumul meu. Cand? Nu stiu. Trebuie sa-l simt si sa se alinieze si planetele mele. Oricum, voi fructifica spatiul asta virtual la maxim. Pana la sfarsitul acestei luni (ma feresc sa zic “sfarsitul acestui an” ca 2009 mi s-a parut ca a trecut ca un joint in foita de tigara) voi posta o piesa noua. In limita timpului disponibil vom urca si tot update-ul la care s-a lucrat in ultimele luni (si care a suferit zeci de modificari).

A, vreau sa mai punctez ceva inainte sa termin acest articol: lansarea “Apartamentului 71″ a fost tare rau. Baietii Agresivi impreuna cu Pyuric au organizat excelent evenimentul si sunt sigur ca pentru toti cei prezenti a fost o seara memorabila.
Muzica vindeca suflete.

Scarbit de politicieni, insa mandru ca sunt roman.