Romania 2010. Unii spun ca am iesit din criza, altii ca vom iesi in scurt timp. Mai sunt si unii care rad pe sub mustati … in traducere: “n-aveti voi idee cat mai este!” si ne dau amarul sentiment cum c-ar stii ei ceva ce noi nu stim, sunt acoperiti, au ei o combinatie. Acuma, n-aveam cum sa fim cu totii in combinatie ca altfel nu mai aveam de la cine sa combinam, ma gandesc.

In ultimele decenii societatea a deprins un obicei, pe cat de normal pe atat de capitalist. Cand vine vorba de bani conceptia e simpla “nu-mi dai? nu fac! nu esti frate cu tata?!”. Si hop, greva! Uneori mai usor greva, alteori abia dupa cateva runde de negocieri esuate, dar tot greva. Cel putin la noi, asta s-a tot intamplat de la revolutie incoace.

Ok, dar ce se intampla in momentul in care nu mai exista bani (atat de multi) in circulatie si nimeni nu-si mai primeste leafa? Greva, asa cum vad ca se intampla cu din ce in ce mai multe sectoare de activitate (ultimii in dimineata asta, minerii). Nimeni nu mai lucreaza. Oricum unii nu mai au comenzi, de ce sa mai lucreze?

In momentul in care moneda lipseste, nemultumirile ies la suprafata mai repede decat bulele de cola. Vor tipa din stanga in dreapta si invers, vor arunca unii in altii cu hartii (contracte) ce dovedesc ca dreptatea este de fapt de partea … lor … . Care “lor” pana la urma? Daca nu se rezolva nimic vor scoate tolba cu amenintari, le vor inmuia in venin si isi vor regla tirul. E scandal, vorba lui Spike. Scandal pe bani. Si cine e de vina? Criza.

Nu am eu vreo solutie, dar am ales sa scriu despre asta ca poate va citi cineva vreodata si i se va aprinde becul. Sau poate macar vom intelege ca la timpuri noi trebuie sa ne adaptam. Este singura optiune. Altfel este selectie naturala.