Sa ai bani. Sa ai proprietati. Sa nu ai griji. Sa fii cunoscut. Parerea ta sa schimbe parerile celor din jur. Sa ai putere. Sa ai succes. Cam la asta se rezuma tot? Ma gandesc ca pana la urma succesul este o limita a umanitatii impusa chiar de ea. Daca nu faci nu-stiu-ce, daca nu ajungi la nu-stiu-ce nivel, nu ai succes in viata. Cand de fapt succesul este o variabila care difera de la un individ la altul. Poti foarte bine sa stai cu chirie toata viata si sa te simti un om de succes pentru ca sunt alte lucruri care conteaza de fapt cu adevarat pentru tine. La fel, poti avea prima vila din Pipera si totusi asta sa nu reprezinte decat … atat … prima vila din Pipera, si nimic mai mult. Nimic sa te faca mai de “succes” decat esti.

Si cine ne vorbeste de succes? Cei care il au. Cei care l-au atins. Si ne pot vorbi intruna despre cum este “acolo sus”, cat de usor / greu se ajunge acolo, cum trebuie sa te comporti cand ajungi acolo si multe alte chestii inutile. Dar daca “acolo” nu reprezinta locul unde vreau eu sa ajung, unde trebuie eu sa ajung? Fiecare fiind unic in felul lui, nu e normal ca “acolo”-ul sa fie … unic si el? Nu neaparat foarte diferit, doar unic. Lasa-ma pe mine sa o fac in felul meu, sa invat din greselile mele nu din ale tale, sa am evolutia mea, pentru ca apoi sa ma pot bucura si eu de “succesul” meu asa cum te bucuri tu de al tau. Nu zic bine?

Oamenii de succes sunt cei care ar trebui dupa parerea mea sa vorbeasca cel mai putin poporului si cel mai mult celor apropiati. Ei in schimb se feresc de cei apropiati (probabil pentru ca se simt expusi, vulnerabili) si aleg sa pozeze in fata multimii. Asa sunt ascultati, li se da dreptate si sunt respectati… de niste oameni care nu ii cunosc si pe care nu ii cunosc. Ciudata situatie zic …

De la caterinca Elenei Basescu pana la atitudinea manelistilor fata de ce e stralucitor si auriu, totul se reduce la succes. Cat ai, cat dai, cat ceri si cat mai speri sa mai ai dupa ce tot ce ai avut s-a dus pe pula.

Succesul este de fapt reusita unui lucru. O viata de om intalneste mai multe astfel de momente pe fundamentul carora isi construieste viata. Este de fapt plusul (+) vietii ce mai devreme sau mai tarziu este contrabalansat prin o gramada de porcarii mai mult sau mai putin previzibile. Asa e viata, si uneori chiar daca iti sunt serviti asi, e de cacat, ca tu joci tenis nu poker.