Omenirea, asa cum o stim, se transforma pe zi ce trece. Tehnologia in 2010 a depasit orice asteptari si chiar daca inca nu avem masini care sa pluteasca ca-n al cincilea element, ne putem desfata neuronii cu inventii care mai de care mai nefolositoare. Fie ca ne holbam cateva ore la o proiectie ce vazuta prin niste lentile ciudate pare sa se desfasoare in realitate chiar in fata noastra, fie ca raspundem la apeluri de pe cel mai nou mar, cu totii suntem martorii unei adevarate revolutii; martori si consumatori in acelasi timp. Inevitabil, vine si momentul in care trebuie sa te trezesti si sa nu te lasi dus de valul tehnologic pentru ca altfel risti sa-ti creasca temperatura procesorului si sa nu mai gasesti niciun cooler care sa faca fata. Acum fie vorba intre noi, ti se pare ok sa muncesti o viata intreaga doar pentru a tine pasul cu toate cacaturile gadgeturile? Sau … da? Unii asa fac, intradevar, insa nu vad cum pot ei numi asta “viata”. Ca daca stai sa te gandesti, tu halesti ce produc altii. Intruna, zi de zi, fara oprire si fara sa faci nimic altceva in rest. A, da, mai si mananci, asta daca nu te-a prins nu-stiu-ce porcarie de joc prea tare si ti-a taiat si pofta de mancare ce-o mai aveai.

Articolul asta nu e un manifest impotriva tehnologiei pentru ca as fi ipocrit. Il scriu de pe o tastatura destul de comfortabila, pe un sistem bun si il privesc cum se construieste pe un monitor d-ala subtire. Vai de capul meu cat ma dureau ochii cu monitoarele alea, ditamai monitoarele, pe care dupa ce le conectai la pc si le lasai pe masa parca se lasa biroul intr-o parte. Doua tone si cateva puncte cel putin avea un monitor d-ala. Articolul asta este un apel la libera-gandire. Desi tehnologia isi construieste treptat imaginea unui erou ce salveaza situatia de fiecare data, un pas in spate pentru o privire mai in perspectiva ne va indica clar, acelora dintre noi care am avut tupeul sa ridicam spranceana, ca situatia sta total altfel. Restul probabil vor lua acest articol ca o simpla conspiratie si vor zambi ironic tastand un smiley face.

Si totusi, de ce sa stai la o coada cateva zile doar pentru a fi unul dintre primii cei care pun mana pe nu-stiu-ce gadget? Care ar putea fi explicatia? Mai costa si o gramada de bani. Da, face niste chestii interesante, dar e destul pentru a provoca o manie? Incep sa ma gandesc ca raspunsul este mult mai simplu de fapt. Aia acolo peste ocean stiu sa vanda, si atat. Nu e feerica America tara tuturor posibilitatilor? Ba da, si doar dintr-un astfel de loc poti vedea astfel de imagini cu oameni innebuniti la propriu dupa tehnologie si insetati pana la deshidratare morala de dorinta de a fi primul. In ce tip de competitie aleg unii sa participe … iti sta mintea in loc. O sa fie o imagine foarte trista cand isi vor da seama ca la final nu-i asteapta nicio panglica pe care s-o rupa invingatori cu pieptul lor plin de sudoarea anilor munciti pentru … altii. Trist ca si noi copiem modelul lor, iar unii romani chiar isi doresc sa faca parte dintr-o astfel de manie sa se simta si ei ca fac parte din ceva. Prieteni, faceti parte dintr-un grajd.

Jucarii pentru oameni mari, de asta au nevoie adultii. Asta ii tine ocupati si cu mintea plecata in vreun tinut 3D desenat de nu-stiu-ce echipa de japonezi. Apropo de jocul asta World of Warcraft… nu inteleg cum poti sa stai sa te joci intruna fara vreun scop intemeiat pe termen lung. Iti permiti sa pierzi ore in sir de parca ti le-ar mai da cineva vreodata inapoi. Si tot tu te plangi ca nu ai parte de noroc si nu-ti ies lucrurile in viata. Prietene, ai auzit de “norocul ti-l faci cu mana ta”? Poate daca din alea patru ore pe care le joci pe zi macar in doua ai incerca sa iti gasesti un job mai bun, sa inveti ceva nou, sa te dezvolti ca om, viata ta ar arata altfel. Ce ne-au facut si astia cu tehnologia lor…

Totusi ma bucur de un lucru. Televizorul incepe incet-incet sa piarda teren. Din ce in ce mai multi cunoscuti renunta la a se mai uita la tv pentru ca in mare parte il gasesc ca fiind un mare cacat. Ceea ce odata era inventia inventiilor (daruita publicului larg pentru a-i putea controla si mai usor) acum este un simplu produs ce asteapta sa fie casat.

Informatia ar trebui sa fie libera pentru toata lumea si fiecare dintre noi ar trebui sa decida pentru el ce tip de informatie doreste sa consume. Omenirea nu are nevoie de canale de informatie care sa ne spuna ce sa credem, ce este bine si ce este rau. Noi trebuie sa decidem cat este destul.

(va urma)