Si cine ne vorbeste de succes? Cei care il au. Cei care l-au atins. Si ne pot vorbi intruna despre cum este “acolo sus”, cat de usor / greu se ajunge acolo, cum trebuie sa te comporti cand ajungi acolo si multe alte chestii inutile. Dar daca “acolo” nu reprezinta locul unde vreau eu sa ajung, unde trebuie eu sa ajung? Fiecare fiind unic in felul lui, nu e normal ca “acolo”-ul sa fie … unic si el? Nu neaparat foarte diferit, doar unic. Lasa-ma pe mine sa o fac in felul meu, sa invat din greselile mele nu din ale tale, sa am evolutia mea, pentru ca apoi sa ma pot bucura si eu de “succesul” meu asa cum te bucuri tu de al tau. Nu zic bine?

Oamenii de succes sunt cei care ar trebui dupa parerea mea sa vorbeasca cel mai putin poporului si cel mai mult celor apropiati. Ei in schimb se feresc de cei apropiati (probabil pentru ca se simt expusi, vulnerabili) si aleg sa pozeze in fata multimii. Asa sunt ascultati, li se da dreptate si sunt respectati… de niste oameni care nu ii cunosc si pe care nu ii cunosc. Ciudata situatie zic …

De la caterinca Elenei Basescu pana la atitudinea manelistilor fata de ce e stralucitor si auriu, totul se reduce la succes. Cat ai, cat dai, cat ceri si cat mai speri sa mai ai dupa ce tot ce ai avut s-a dus pe pula.

Succesul este de fapt reusita unui lucru. O viata de om intalneste mai multe astfel de momente pe fundamentul carora isi construieste viata. Este de fapt plusul (+) vietii ce mai devreme sau mai tarziu este contrabalansat prin o gramada de porcarii mai mult sau mai putin previzibile. Asa e viata, si uneori chiar daca iti sunt serviti asi, e de cacat, ca tu joci tenis nu poker.

George Carlin o spune asa:

In ultimele decenii societatea a deprins un obicei, pe cat de normal pe atat de capitalist. Cand vine vorba de bani conceptia e simpla “nu-mi dai? nu fac! nu esti frate cu tata?!”. Si hop, greva! Uneori mai usor greva, alteori abia dupa cateva runde de negocieri esuate, dar tot greva. Cel putin la noi, asta s-a tot intamplat de la revolutie incoace.

Ok, dar ce se intampla in momentul in care nu mai exista bani (atat de multi) in circulatie si nimeni nu-si mai primeste leafa? Greva, asa cum vad ca se intampla cu din ce in ce mai multe sectoare de activitate (ultimii in dimineata asta, minerii). Nimeni nu mai lucreaza. Oricum unii nu mai au comenzi, de ce sa mai lucreze?

In momentul in care moneda lipseste, nemultumirile ies la suprafata mai repede decat bulele de cola. Vor tipa din stanga in dreapta si invers, vor arunca unii in altii cu hartii (contracte) ce dovedesc ca dreptatea este de fapt de partea … lor … . Care “lor” pana la urma? Daca nu se rezolva nimic vor scoate tolba cu amenintari, le vor inmuia in venin si isi vor regla tirul. E scandal, vorba lui Spike. Scandal pe bani. Si cine e de vina? Criza.

Nu am eu vreo solutie, dar am ales sa scriu despre asta ca poate va citi cineva vreodata si i se va aprinde becul. Sau poate macar vom intelege ca la timpuri noi trebuie sa ne adaptam. Este singura optiune. Altfel este selectie naturala.

In prima faza iti vine sa te bucuri ca uite, in sfarsit, le pasa si lor de o problema si chiar fac ceva s-o rezolve. Mmmm nu stiu ce sa zic. Legalele astea n-au aparut saptamana trecuta. Nici chiar macar anul trecut. Daca va vine sa credeti, ele existau deja de ceva timp, doar ca toata treaba se facea pe net. Asa ca autoritatile s-au cam miscat mai greu decat un elefant trezit din somn.

“Da, dar macar au rezolvat problema” Pe bune au rezolvat-o? Nu pare. Ei nu au interzis MAGAZINELE DE VISE (ce analiza de marketing pe numele asta) ci DOAR UNELE PRODUSE. Pai si apare intrebarea: au rezolvat sau nu problema? Tanti Maricica de la etajul 1 va zice ca “da”, nenea Costica de la 5 va spera sa nu mai fie deranjat de “drogatii dracu” la interfon iar pustiul de la 9 va afla de o “combinatie noua”. In felul asta, fiecare isi vede de viata intelegand exact ceea ce vor ei sa inteleaga dintr-o problema care NU S-A REZOLVAT.

Spice shop-urile deja s-au interesat si vor aduce noi produse. Ca nu mai e sare de baie sau otrava de gandaci, asta e, dar o sa fie pilitura de gandac sau muc de rinocer. Tot legale si astea, ca doar asa ne-a fost vorba, nu?

Nu e logic ca nenea ala de la care a plecat toata combinatia din momentul zero, ala care sta in laborator toata ziua, sa fie mai abil decat Alberto Tomba la Olimpiada? Stanga hop, dreapta hop, impozit hop, mai o taxa de protectie hop (ca nu poti frate sa ai magazin de vise in Gorjului fara sa respecti baietii) si gata prajitura. Dam si bine pe sticla, sa nu zica romanul ca dupa ce la inceput de an i-am bagat pe gat destule suprataxe nici macar nu avem grija de linistea lui, avem si material de stiri (si ce material !!!).. toata lumea este fericita. Sau halucinata?

Puteti lasa un comentariu aici sau aici.

Later edit:
nu este piesa mea, ci doar un “film” de-al meu pe instrumentalul Lil Wayne feat. Eminem – Drop The World.

Vorbind de partea asta sociala, este un an in care, din pacate, au luat amploare drogurile legale. Acele porcarii pe care le pui in nu-stiu-ce recipient ca sa iti miroasa in camera. Personal consider ca sunt foarte foarte periculoase si mi se pare trist cand vad sau aud despre tineri ce se aduna la un loc si folosesc astfel de substante incercand probabil sa iasa astfel din monotonia vietii pe care o traiesc. Este un an in care Spice shop-urile s-au inmultit iar asta este trist.

Este anul in care a murit Michael Jackson, anul in care s-a stins un simbol al muzicii, un mare artist si un adevarat talent. Peste toate emisiunile pe care le prezinta astia la televizor, ar trebui sa ramana clar pentru toata lumea ca daca n-ar fi fost Michael Jackson muzica nu ar fi fost ceea ce este azi.

In ceea ce ma priveste, anul 2009, din punct de vedere al activitatii profesionale a fost un an foarte bun desi singura aparitie discografica s-a inregistrat pe “Apartamentul 71”, mixtape-ul baietilor de la Agresiv, cu “Studentu”. Anul in care am mers prin tara foarte mult cu Bitza si cu Faibo la concertele primului. Am intalnit foarte multi oameni si mi-a facut placere sa vad ca lumea raspunde la muzica mea pentru ca am avut ocazia ca la fiecare concert sa cant doua piese noi, “Toata lumea” si “Maine plec”. Totodata, am aparut cu baietii si la premiile de la Craiova. Pentru cei care au urmarit pe Twitter aventura de la Premii, promit ca data viitoare va fi si mai detaliata treaba.

Am lucrat la album tot anul asta. Iar ai lucrat la album? Da, iar am lucrat la album. Dar pentru ca am fost prins in mai multe proiecte in acelasi timp, am simtit un progres real abia in a doua jumatate a acestui an. Spre final m-am eliberat mai mult iar acum albumul este pe teava.

in 2009 am implinit un an de blogging. Un domeniu in care nu sunt deloc un expert sau ceva de genul dar m-a prins si imi place. Mi-a placut foarte mult sa invat mai multe despre social networking si despre legatura directa pe care social networking-ul o are cu artistii si muzica lor. Tocmai din acest motiv mi se pare stupida atitudinea celor care sunt ironici fata de online dar tot ei sunt cei care isi doresc promovare pe online ca “eu nu stiu d-astea, frate, si eu nu fac d-astea”. Ok, pana la urma cred ca fiecare se reprezinta cum stie mai bine. Eu ma bucur ca m-a prins si mi se pare o chestie tare.

Este anul in care am inceput sa folosesc twitter-ul, mai ales acum datorita lui Pyuric ca am twitter pe telefonul mobil. Este foarte usor si mi se pare distractiv, mai ales ca este un mod bun de da lumii detalii despre activitatea ta.

Anul in care nu m-am oprit din a asculta foarte multa muzica. Albume peste albume, de toate genurile, mai ales ca am primit la un moment dat cadou enciclopedia “1001 albume pe care sa le asculti intr-o viata” si de atunci tot ce fac este sa deschid la intamplare cartea respectiva, ditamai cartea respectiva, si pur si simplu sa sap. O carte grea si la propriu si la figurat.

2009 e anul in care Guess Who a umplut Hala la lansarea primului sau album solo, Probe Audio, si impreuna cu baietii de la Okapi Sound au sustinut un concert incendiar, care la final s-a lasat chiar si cu focuri de artificii. O chestie care a ajutat foarte mult ca muzica asta a noastra sa fie adusa mai in fata, mai in atentia presei.

In 2009 am mai aparut si in revista Blackout intr-un articol in care am vorbit despre vibratii, vibratii intre oameni, streaming si rap. Niste subiecte care pentru mine sunt de maxim interes. Tot legat de online, am fost invitat de Brugner la Urban Groove sa vorbesc alaturi de el si Raku despre promovarea online. O chestie la care sincer nu ma asteptam si m-a surprins placut. Am facut-o cu cea mai mare placere, m-am simtit bine vorbind cu baietii despre treaba asta si sper ca si cei care au ascultat si vazut emisiunea au urmarit-o cu placere.

Anul 2009 este anul in care Motzu, un bun prieten de-al meu, a devenit oficial si si-a lansat site-ul de beat-uri si instrumentale. Si dupa cum se stie, MOTZU-PUNCT-RO reprezinta.

Anul in care mi-am dat seama ca imi place foarte mult sa cumpar CD-uri si lucrul asta nu o sa se schimbe niciodata. Mi-ar fi placut sa pot cumpara si casete doar ca acasa nu am niciun deck iar casete gasesti mai greu.

Am compus instrumentalul piesei “Subliminal” care va aparea pe albumul BRG si este o colaborare cu Brugner, Bek si DJ Undoo. Piesa am inregistrat-o la studio la Undoo intr-o atmosfera sustinuta de cateva beri si ceva caterinca.

2009 este anul in care s-a revitalizat un pic muzica. Multi credeau hip-hop-ul mort si nu ii mai dadeau nicio sansa. Cred ca singurii care mai sperau erau artistii, cei implicati direct in treaba asta la nivel creativ. Dar stau marturie albumele pe care GSP-ul le-a scos in ultima perioada, Guess Who, Puya, Mafia, Parazitii.

Acum, ce-mi doresc de la 2010? Pai daca ai pune intrebarea asta unei domnisoare concurenta la Miss World probabil ar raspunde ca-si doreste pace in lume =)) dar sunt sigur ca e o energie acolo sus care le regleaza pe toate… si eu pot linistit sa imi doresc sa fie bine pentru oamenii care sunt oameni, care pun suflet in ceea ce fac, care cu adevarat fac sacrificii pentru ceea ce iubesc si … sa fie un an cat mai bun. Am senzatia c-o sa fie un an foarte linistit si plin de reusite, succesuri cum zic unii, si sincer, abia il astept.

As fi foarte curios sa aflu si ce va doriti voi de la anul asta, ce credeti ca se va intampla in 2010? Probabil voi ajunge sa pun intrebarea asta pe blog si cand se va trece in 2012 dar ala mi se pare un subiect fumat si consider ca cei care citesc acest blog pot vedea dincolo de un plan de marketing hollywoodian.

In incheiere, voua cum vi s-au parut ultimele 365 de zile?

p.s. maine dimineata filmez primul clip