Uneori e liniste.
Alteori ma simt ca un “cersetor”, parca prins in decorul numit … camera / bloc / cartier / oras / tara (depinde cat de mare vrei sa ii dai zoom-ul). “Cersesc” placerea din fiecare sunet caruia ii dau play. Caut insumi sa le scot din mine doar ca peste cateva ore sa le inhalez din alte parti. Inevitabil se creaza un circuit al muzicii si al energiei eliberate de muzica. In and out fara oprire. Imi dau seama ca fac asta de ani de zile buni iar partea cea mai frumoasa de abia acum vine: nici n-o constientizez! Pana sa scriu aceste randuri nu am realizat ca de fapt ma antrenez. Nu stiu sa va zic la ce aparat sau ce muschi, dar e al dracului de bine. Am ascultat ieri de trei ori Cypress Hill – Black Sunday. Fara oprire, am cersit caldura vinyl-ului. Si mi-a dat-o. Da’ ce mi-a dat-o! Aveam nevoie. Cu nici o ora in urma terminasem textul pentru proiectul unui bun prieten de-al meu (coming soon, surpriza!) pe un instrumental care, din prima clipa in care l-am auzit, nu s-a sfiit sa-mi spuna povestea sa. Si am savurat fiecare detaliu pe care el mi-l nara cu un zambet localizat undeva intre tremur si indignare. Intr-un final m-a lasat sa-mi iau notite. Am scris mai mult dupa dictare.
Sunt inconjurat de muzica. Exista atat de multa muzica in jurul meu incat DOAR din asta ma simt cel mai norocos om de pe Pamant. Certitudinea palpabila a acestui lucru ma face sa nu obosesc chiar si atunci cand obosesc. Din cand in cand ma intorc la ce ascultam cand eram mic pistolar si imi amintesc impacat cum isi doreau ai mei sa ma trimita sa invat chitara. Doar isi doreau. N-aveam chitara, iar “meditatiile” insemnau un lux pe care nu si-l puteau permite nicicum. Acum imi este imposibil sa nu observ ca toate s-au intamplat pentru un motiv si ca absolut toate punctele de referinta din viata mea de pana acum se leaga intre ele intr-o reprezentatie demna de Cirque du Soleil pentru a ma face sa inteleg mai bine prezentul si realitatea pe care o traiesc. Pare tumult, pare furtuna iar uneori pare de basm. Uneori pare complicat.
Alteori e liniste.
p.s. avand in vedere ca exista cazuri raportate de persoane ce s-au trezit in vis, exista posibilitatea ca vreunul din noi sa fie in aceasta situatie in momentul de fata insa sa nu aiba cum sa realizeze acest lucru? O fi el norocos?
Zilele trecute a fost publicat si articolul / editorialul periodic pe SuneteSubSol. Va invit sa aruncati o privire si chiar sa comentati.
Va povesteam acum ceva timp despre primul material pe care am aparut. Piesa se numea “In spatele oglinzii“. Probabil unii dintre voi o stiu. Toti ceilalti, aplecati-va un pic sa va spun ceva la ureche:
“bai, daca n-ai ascultat-o, uite-o aici mai jos… shhhhh, o las aici, poti s-o asculti cand vrei… si daca ti se pare combinatie, da mai departe linkul …”
A ajuns cunoscut in lumea intreaga pentru energia cu care maltrata tobele cat timp a fost in trupa Blink 182. In momentul de fata este unul dintre cele mai respectate personaje din music biz-ul american. Este plin de tatuaje si intotdeauna canta fara tricou. A cheltuit peste 30.000$ pe cerneala de-a lungul timpului (omu’ e plin de tatuaje, plin!), doar ca sa se asigure ca n-o sa poata niciodata sa aiba o slujba normala si un program de rutina, fiind nevoit astfel sa faca muzica toata viata si sa incerce sa faca rost de bani altfel. Are propria lui linie de haine, propriul label, propriul restaurant si zeci de parteneriate cu firme din lumea intreaga, de la incaltaminte (DC Shoes) pana la (mai mult…)
M-a influentat atat de tare anuntul concertului Snoop Dogg? Ego Trippin chiar imi place. Foarte mult.
Cam acum o luna analizam si imi dadeam cu parerea, prin prisma ultimelor concerte hip-hop la care am asistat pe meleagurile noastre, cam care ar fi artistul cu CEA MAI MICA PROBABILITATE de a ne calca covoarele. Am zis direct, Snoop!
Ca-l stiti pe Snoop … e cel mai getou dintre toti pestii imbracati in violet ce servesc drept antrenori pentru impuscati precum Fiddy Cent. Snoop, ala cu (mai mult…)
De 85 de ori si-a impins fiul cate 42 km in competitii de tip maraton. De 8 ori nu numai ca l-a impins 42 km dar l-a si tras 3.8 km intr-o barca pneumatica in timp ce inota dupa care a pedalat 180 km pe o bicicleta cu doua locuri, toate in aceeasi zi. Fiul, Rick, are un handicap locomotor. Imagini impresionante.
O sa incep cu formule gen “daca e vineri, e Buddha … ”
Putini stiu probabil ca primul material pe care am aparut a fost Rap-Arena compilatie inchegata de Nea Gabitz. Asta se intampla in august 2004. Compilatie exclusiv pentru web, pe care insa aparea si Codu Penal, cea mai cunoscuta interventie dintre numele prezente pe materialul respectiv. (mai mult…)
