Am gasit pe net o lista cu 33 producatori / beatmakeri ce sunt activi pe twitter si adresele lor. Nu stiu cat de interesant este chiar pentru toata lumea dar stiu ca sunteti cativa acolo pentru care o astfel de lista este chiar utila. (mai mult…)

Diseara, incepand cu ora 20, la Urban Groove, pe frecventa Greenchannel, discutam impreuna cu raku si Brugner despre promovarea artistilor in mediul online. Intradevar este un subiect destul de complex, insa sper sa reusim sa atingem macar punctele esentiale. Ca de obicei, o altfel de viziune asupra emisiunii puteti avea urmarind pagina de twitter sau mai simplu, widget-ul de alaturi.

Poftim? … Sigur ca putem interactiona! Ce fel de intrebare e asta? Intram toti pe chat, raspundem intrebarilor si in emisie … ca personajul din Mondenii, “sa fie bine ca sa nu fie rau”. Ne vedem in aer!

Dupa ce ieri am vazut conferinta RoTwitter de la CERF 2009, unde Manafu, Florin Grozea, Bobby Voicu, Adrian Soare si altii au prezentat avantajele folosirii (impreuna cu niste exemple reale foarte interesante) acestui serviciu nou, numit Twitter, ce a revolutionat online-ul, in dimineata asta m-am trezit setat. Mi-am potrivit telefonul pentru Twitter, am dat cateva mesaje de test, am cautat un widget sa afiseze cat mai frumos ceea ce eu o sa am de spus, si am postat totul pe fuga ca in putin timp plecam spre Craiova, iar eu inca o data nu sunt gata.

Pe scurt … ce-o sa vedeti aici? Cam tot ce o sa mi se para interesant de la Premii, de prin culise, de pe strada, de peste tot.

Enjoy the show!

Later edit: am mutat widget-ul sus.

Parca e prea mult. Si stiu ca nu sufeream de claustrofobie. Spatiu deschis dar uneori ma simt prins. Ma doare capul. Si asta nu mai functioneaza de vreo 3 luni cum trebuie. Inseamna ca s-a obisnuit corpul si este inevitabil un urmator nivel? Totusi de ce exista atat de multe si de ce sunt diferite in efecte si cauze? Deviez de la subiect.

Esti liber sa vorbesti cu orice persoana pe strada asa cum esti liber sa ridici un pahar de apa la gura. Mai mult ca niciodata, in era contemporana, barierele comunicarii sunt aproape total distruse. Zidul nu mai face umbra foilor scrijelite cu poezii. Batranul continent nu mai este atat de reticent si, mai mult, incearca o fortificare a propriilor valori. Armata a propus un nou tip de comuncare si centralizare a datelor iar capitalistii l-au adaptat. Acum i se spune “online”. Canada este la fel de aproape de Romania precum este Militari de Drumul Taberei. Un click distanta. Expresie corporatista dar crud de adevarata. Ontario a devenit in timp mai aproape decat buticul cu paine. Iar in Ontario cunosc doar trei persoane.

Mie imi miroase a haos si incep sa ma intreb cum pot unii sa ramana linistiti. Ma prinde un zambet in coltul gurii cand ma gandesc la evenimentele din Chisinau si la impactul pe care un “trend” de online poate sa il aiba asupra tinerilor. Agentiile de presa nu pot tine ritmul iar televiziunile ajung sa consulte pagini de twitter, pe care de altfel le si citeaza in direct. La randul ei, dezinformarea isi poate face loc foarte usor. Pentru un utilizator nu exista nicio diferenta (grafica sau de alta natura) ce sa actioneze ca o stampila in ceea ce priveste adevarul continut in orice propozitie scrisa pe online. Ne aflam la doar un pas de campanii bazate pe mesaje scurte citite de zeci de mii de useri in acelasi moment (twitterul actionand instant).

Se testeaza, se pune in practica si se colecteaza statistici. Toate acestea la nivel comercial (deocamdata). In momentul in care finisajul va fi complet, imi este teama ca vor aplica aceeasi schema inapoi in zona militara. Si nu stiu daca exista vreun monstru decorat din cap pana in picioare care a propus ca modelul internetului sa fie deschis pentru publicul larg din intreaga lume doar pentru ca “intreaga lume” sa se implice in dezvoltarea retelei, scopul final fiind folosirea a tot ce inseamna open-source (si nu numai) in scop malefic. Nu zic da, nu zic nu, zic ca se poate. Asa cum Chisinaul a sarit in aer pe bune fiind ajutat de twitter, la fel ma gandesc ca o revolutie poate fi creata din … nimic. Americanii s-au speriat cand au auzit la radio ca au aterizat extraterestrii? Stai sa vezi frica in oase cand se vor citi zeci de twittere pe minut cum ca la Marea Neagra au debarcat uniformele inamice.

De vreo saptamana incerc si Twitter. Nu vad rostul ca niste utilizatori inregistrati sa faca schimb intre ei de status-uri (ca de fapt cam asa “suna” Twitter-ul: sunt la dus, fac baie, etc) insa este o retea sociala cu un impact important si mi se pare normal sa imi anunt articolele de pe blog acolo. Nu sunt foarte entuziasmat insa daca asta este instrumentul pe care trebuie sa il folosesc ca oamenii interesati sa primeasca de stire la fiecare update legat de activitatea mea, so be it.

Totusi nu-mi dispare sentimentul ca cel care monitorizeaza Twitter-ul (clar exista cineva care face asta) stie in timp real prin ce trece fiecare utilizator cu activitate cel putin moderata. Nici macar nu mai e nevoie de supraveghere, telefoane interceptate, etc. Si stau sa ma gandesc mai bine … mai avem si Google Maps, precum si servicii ce-ti pot oferi pe un display coordonatele tale transmise de un satelit, si incepe sa imi fie cu adevarat frica cand realizez ca singura bucatica lipsa din tot puzzle-ul asta este … chip-ul de sub piele. Iar chip-ul este in discutii pentru a fi introdus in cativa ani. Va inlocui buletinul, pasaportul si analize medicale.

Este Twitter un pas (voit facut) catre monitorizare?